sâmbătă, 30 ianuarie 2010

S.O.S. – HELP !!!

Dupa cum sti, de aproape opt ani, lucrez ca voluntar al Serviciului Umanitar pentru Penitenciare. Aici ne ocupam de reintegrarea detinutilor in societate si sprijinrea famiilor lor (in special a copiilor acestora).
Am intalnit o situatie speciala si iti cer sprijinul. Lucrez de luna trecuta cu familiile a doi detinuti dintr-un sat din judetul Covasna. Satul acesta este destul de izolat de restul localitatilor iar aici, am descoperit ca sunt mai multe persoane private de libertate aflate in diferite penitenciare din Romania.


Satul (sau ma bine zis, catunul) are 70 de case in care locuiesc tot atatea familii. Unele familii au pana la 14 copii. Dupa cum banuiesti ei sunt de etnie tiganeasca insa nu sunt vinovati ca s-au nascut in acest mediu. Iarna nu poti ajunge in sat decat pe jos sau, eventual daca ai masina de teren echipata cu lanturi. Mijloacele curente de deplasare pana la soseaua judeteana sunt carutele trase de cai. Ele indeplinesc si rolul de SALVARE cand cineva trebuie sa se interneze in spital pentru vreo problema medicala.
M-am legat afectiv de aceste doua familii, fiecare cu cate 4 copii, intretinute doar de mame deoarece tatii sunt in puscarie. Insa nu pentru aceste familii iti scriu ci pentru restul de 68 de familii care traiesc in conditii asemanatoare, sau mai grele. Veniturile lunare ale acestor doua familii constau doar in ajutoarele de stat pentru copii (pentru un copil 10 Eur/luna sau 40 RON si 20 Euro sau 80 RON pentru un adult). Deci fiecare din aceste doua familii traiesc cu cate 60 Euro pe luna. M-am hotarat sa le ajut cu tot ce pot din venitul meu.
Saptamanal ii vizitez, discut cu ei si le ofer cate ceva de-ale gurii. Insa ne-au rugat staruitor si celelalte familii din sat sa le ajutam si pe ele cu ceva mancare, chiar si cu paine goala. Mi s-a spus ca ajutoarele acestea putine care le primesc de la stat nu le-au mai fost date din luna decembrie si ei acum traiesc pe credit de la patronul magazinului de alimente aflat la 8 km de sat (bineinteles cu dobanzile aferente). La inceput nu am crezut ca statul nu le-a mai dat ajutor. M-am interesat la primarie si acesta este adevarul: statul, prin primarie, nu a fost capabil sa ofere acest ajutor legal din luna decembrie incoace si nici nu va putea pana in luna martie deoarece visteria este goala. Se asteapta un imprumut extern de la FMI.
Acum am inteles de ce le este asa de greu acestor oameni sa traiasca pe timp de iarna fara nici un venit. Unele dintre familii, prin traditie, se ocupa cu confectionarea cosurilor si maturilor pe care le vand la satele din jur. Dar am observat ca piata aceasta e cam saturata. Voi incerca sa le gasesc si alte piete de desfacere. Vreo 5-6 familii au cal si caruta si mai castiga un ban prin transporturile pe care le fac pentru altii. Vreo 2-3 familii au cate o vaca cu lapte sau niste capre. In rest, ei mai lucreaza cu ziua la satele din jur. Insa acum e iarna si nu e nevoie de ei. Iata de ce multi au fost condamnati pentru furtul de alimente (primind pedepse intre 5 si 8 ani).
Ne-am gandit ca in prima faza (cei de la biserica unde frecventez) ca pana le sosesc banii de la primarie, in luna martie, sa le oferim cate 2-3 kg de malai pe cap de locuitor (sunt vreo 450 de locuitori). Asta le-ar ajunge pentru 7-10 zile. Dar in afara de malai, poate ar fi nevoie si de fasole (costa de 4 ori mai mult), faina, ulei, cartofi si paine adica alimente de baza.


Pentru aceasta, duminica 7 februarie, vom face un recensamant exact al tuturor persoanelor si cazurilor speciale din sat si le vom imparti totodata si ajutoarele. Momentan suntem vreo 9 voluntari si poate mai primim ajutoare. Pana atunci vom strange banii sa le cumparam o tona de malai si alte alimente ce vom mai reusi. Tot atunci dorim sa le oferim la copii – sunt vreo 250-280 de copii- cate o pereche de incaltaminte de iarna si cate o canadiana (folosite sau noi, dupa cum vom reusi sa adunam).
Nu dorim doar sa le oferim acest ajutor temporar ci dorim sa ii ajutam totodata sa isi dezvolte capacitatile de munca si sa-si sporeasca veniturile (fie prin practicarea unor meserii noi, fie prin agricultura prin infintarea unor solarii). De asemenea au nevoie de educatie si suntem hotarati sa ii ajutam si la acest capitol.
Fiindca noi aici suntem putin iar ei sunt multi, iti cer ajutorul: daca ai prin garderoba ta incaltaminte pentru copii sau haine groase de iarna (canadiene, fasuri, paltoane) te rog sa ni le trimiti de urgenta prin posta. Alte haine nu trimite pentru ca nu prea au unde sa le depoziteze; de regula, o familie cu multi copii locuieste intr-o singura camera. Daca vei putea pune totodata ceva alimente in colet (dar te rog alimente de baza nu alimente rafinate, specialiati scumpe) ei s-ar bucura foarte mult. Daca poti participa duminica 7 februarie la aceasta campanie te astept cu bucurie. Daca vrei sa participi cu ceva la aceasta actiune, iar un colet ar face prea mult timp pana ajunge la noi, pana in 7 februarie, poti trimite ceva bani daca te indeamna inima. Te voi informa exact cum am procedat cu banii si cu ajutoarele primite.
Iti multumesc ca ti-ai luat timp sa citesti pana aici. Inseamna ca te doare si pe tine inima cum ma doare si pe mine, pentru acesti oameni, care provin din familii de robi din evul mediu. Insa Dumnezeu ii iubeste si pe ei si pentru aceasta ne-a oferit darurile Sale ca sa le putem da mai departe.

Valentin Bota
0728-330.901


http://www.facebook.com/pages/Serviciul-Umanitar-pentru-Penitenciare-pagina-voluntarilor-din-Brasov/238233510775

www.reintegrare.blogspot.com

valibota (at) yahoo.com

Un comentariu:

Laurentiu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.