miercuri, 3 ianuarie 2007

Colinde printre zabrele

Este duminica, 24 decembrie. Membrii Serviciului Umanitar pentru Penitenciare insotiti de un grup de tineri entuziasti apartinand corului Bisercilor Adventiste din Brasov au intrat la ora 10 in Penitenciarul Codlea ducand cu ei mai multi rucsaci cu portocale. Un tanar duce in brate o cutie mare cu carti cu intamplari adevarate ale unor personaje reale. Tinerii sunt nerabdatori sa intre in Penitenciar si sa colinde pe detinuti iar la sfarsit sa le ofere cate o portocala.
Dupa ce au predat telefoanele mobile si si-au prezentat buletinele, acceptand totodata si perchezitia, au pornit insotiti de seful de tura pe coridoarele Penitenciarului. Prima reprezentatie au avut-o in cladirea in care erau cazati detinutii preventivi. Supraveghetorii au deschis usile mari si grele de metal lasand inchise grilajele din interior si au incercat sa ii linisteasca pe detinuti ca nu e nimic grav ci doar vor asculta niste colinde.
Corul a inceput sa cande cateva colinde amintind celor de acolo ca este o zi in care nu se colinda doar la televizor ci si „life". Au ascultat nemiscati detinutii ca nu cumva sa se intrerupa cantecul. A urmat apoi inca un colind si inca unul. Parca le-au inghetat cuvintele in gura detinutilor. Pana sa se trezeasca, corul a plecat mai departe, la un alt coridor unde au cantat usilor deschise din fata gratiilor. Cei ramasi au primit totodata cate un frumos calendar cu texte biblice si peisaje din natura pentru camera si cate o carte pentru fiecare camera iar in final fiecare detinut a primit cate o portocala. Cred ca nu se asteptau la asa ceva.
Am insotit corul prin toate coridoarele inchisorii si am vazut printre gratii detinuti pe care ii cunosteam de la intalnirile noastre saptamanale. I-am intalnit prin diferite camere si pe mebrii grupului coral SPERANTA, cei care, cu o zi inainte au sustinut un frumos program de Craciun in fata altor detinuti.
La una din camere, insotitorii nostrii au deschis larg atat usa de metal exterioara cat si grilajele din ieterior. Cei de aici ascultau in liniste colindele noastre iar apoi ne-au poftit inauntru sa-si exprime mulumirile lor pentru gestul tinerilor de a-i colinda. Nu pareau a fi detinuti insa prezenta lor aici arata ca totusi sunt.
Am avut o surpriza placuta in sectia de detinere a femilor. Am vizitat doua camere cu detinute femei carora le-au dat lacrimile in timp ce cantam despre nasterea pruncului Iisus. La final una dintre detinute a tinut mortis sa ne serveasca pe fiecare cu cate o felie de cozonac. La inceput am refuzat gandindu-ne ca ele ar avea mai mare nevoie de dulciuri decat noi insa nu am reusit sa plecam de acolo fara a primi cate o felie de cozonac, atat de insistenta a fost.
Acest gest al ei ne-a facut sa facem comparatie cu comportamentul barbatilor: acestia au fost in jur de 1000 de persoane si in multe camere barbatii ne mai cereau una sau alta. Insa intre cele aprox. 30 de femei, una dintre ele a tinut mortis sa ofere si nu sa ceara. Acest lucru spune mult.
Am colindat de asemenea si detinutii semi-liberi, cei care fac diferite munci in penitenciar sau lucreaza in afara acestuia. Ei au primit permisiunea sa iasa afara pe hol si sa ne asculte “fara zabrele”. Unul dintre ei ne-a cerut o Biblie in limba maghiara.
La final, chitaristul inchisorii, Remus, care a primit permisiunea sa ne insoteasca, m-a rugat sa ii dau voie sa le colinde pe fetele din grupul nostru si sa spuna o poezie. Bineinteles ca am acceptat. A cantat un cantec despre nasterea lui Iisus si a spus pe dinafara o poezie tot despre nasterea Mantuitorului in timp ce cu degetele acompania usor la chitara. Atunci am vazut lacrimi in ochii tinerilor care mai inainte au colinat pe detinuti. Ei erau liberi, de ce oare plangeau intr-o zi de bucurie?
La plecare am intrebat-o pe Loredana, dirijoarea corului bisericii adventiste de ce a lacrimat la sfarsit. Mi-a spus ca a incercat sa se tina tare pe parcursul pelerinajului printre celule. Parea vesela insa ascundea faptul ca inima ii era sfasiata. Se simtea zdrobita in interior vazand atatia tineri inchisi pentru diferite fapte, tineri, care daca ar fi beneficiat de o alta educatie, probabil ar fi fost in libertate ingineri, medici sau avocati. A ascuns cat a putut de bine sentimentele insa la sfarstit, cand l-a auzit pe Remus recitand si cantand din inima, nu a mai putut ascunde durerea si lacrimile au biruit.
Pentru multi, Craciunul din 2006 a insemnat bucurie, uitarea trecutului, senzatie gustativa placuta la savurarea portocalei, speranta, in timp ce pentru altii a insemnat introspectie si lacrimi. Depinde de care parte a zabrelelor s-au aflat.

2 comentarii:

maryromania spunea...

Am vazut un avocat in Timisoara care a aparat cu mult succes un tanar care se reintegrase profesional intr-o societate comerciala si printr-un abuz i s-a inscenat un furt. Foarte frumos si extrem de convingator. Imi face impresia ca a si castigat procesul reusind astfel sa apere un om care executase o pedeapsa, se reintegrase profesional si muncea cinstit.

Valentin Bota spunea...

Da, din pacate mai sunt astfel de cazuri cand, datorita unor inscenari, persoane nevinovate sunt nevoite sa savarseasca diferite pedepse.
Mai rar sa gaseasca avocati cu sira spinarii dreapta care sa lupe impotriva curentului, si uneori pentru putini bani pentru ca nu sunt.